Imaginați-vă că pilotați o rachetă de 500 de cai putere cu viraje, fiecare mai ascuțit și mai imprevizibil decât ultimul.
Telecabina Montjuïc este cea mai bună introducere în Circuitul Parcului Montjuïc. Plutind deasupra dealurilor acoperite cu pini din Montjuïc într-o cabină din sticlă, pe măsură ce privești circuitul de sus, începi să înțelegi ce a făcut acest circuit atât de seducător și de temut. Vederi panoramice asupra orizontului Barcelonei, marea strălucind în depărtare și apoi... panta bruscă a colțului Mirador, unde mașinile de curse au coborât odată la viteze terifiante.
Dacă doriți să urmăriți conturul acestui circuit pierdut, începeți de la început. De la telecabina Montjuïc, traseul arată ca o panglică aruncată pe un deal. Dar sub frumusețe se ascunde o pistă care a împins Formula 1 la punctul său de rupere.
Parcurgând parcuri publice, trecând pe lângă Muzeul Național de Artă și bazinele olimpice din 1929, Circuitul Parcului Montjuïc a fost aproape absurd de pitoresc. Șoferii treceau pe lângă fântâni și scări monumentale cu viteze de până la 300 km/h, cu un spațiu foarte mic între ei și pereții de piatră sau stâlpii de iluminat.
A fost emoționant, da. Dar și neiertătoare. Această pistă i-a speriat pe adevărații campioni F1. Jackie Stewart, campion mondial și susținător al siguranței, a numit odată Montjuïc "cel mai frumos circuit pe care l-am condus vreodată... și cel mai terifiant".
Imaginați-vă că pilotați o rachetă de 500 de cai putere cu viraje, fiecare mai ascuțit și mai imprevizibil decât ultimul.
De la Mirador Corner la circuitul inferior, pista a scăzut cu aproape 100 de metri în mai puțin de 1 kilometru. Acest lucru a însemnat zone de frânare în pantă, la viteze de cursă, unde gravitația și forța G se luptau pentru control.
Nu era nici scurgere, nici pietriș, doar bariere ascunse după copaci și stâlpi de iluminat.
Multe viraje au fost oarbe sau fără curbă. Ceea ce părea o curbă lină se poate strânge fără avertisment.
Până în 1975, Circuitul Montjuïc a devenit la fel de controversat pe cât era de emblematic. Șoferii ridicau de mult timp semne de alarmă cu privire la siguranța sa, iar înainte de Marele Premiu din acel an, tensiunile erau mari. Au fost făcute reparații improvizate la bariere, dar fisurile (literale și metaforice) erau deja în spectacol.
La jumătatea cursei, un accident grav a dus la decese și răniri multiple.
Cursa a fost întreruptă devreme. În 72 de ore, Formula 1 a anunțat că nu se va mai întoarce niciodată la Montjuïc. Ceea ce fusese cândva aclamat drept cel mai frumos circuit stradal din lume a devenit un moment de cotitură solemn în istoria curselor, marcând sfârșitul unei ere și începutul unei revoluții în materie de siguranță, așteptată de mult timp.
Începeți călătoria la stația Mirador, chiar lângă telecabină. De aici, coborâți încet prin cele mai spectaculoase viraje ale circuitului, urmând panta naturală a dealului. Veți trece prin secțiuni în care motoarele urlau odată și mașinile dansau la limita tracțiunii.
Nu vă grăbiți, opriți-vă acolo unde găsiți rămășițe. Așezați-vă lângă scările unde mulțimile au urmărit cândva bătălia legendelor. Atingeți balustrada unde Ferrari-ul roșu al lui Niki Lauda a frecat metalul în 1974. Încheiați la Plaça Espanya, unde câștigătorii au ridicat odată trofeele cu mâinile încă tremurând de adrenalină.
Lângă Mirador există o piatră mare pe care localnicii o numesc "Piatra Stewart" - un punct de reper neoficial unde Jackie Stewart ar fi parcat după victoria sa din 1971. Nu este marcat, dar este acolo, ascuns sub umbra copacilor.
Seara devreme, când dum. începe să apună, dealul are uneori un ecou slab. Localnicii jură că poți auzi fantoma unui V12 răsunând din beton, o amintire acustică persistentă amplificată de coridoarele înguste ale vechiului curs.
În apropierea casei de bilete de la Piscina, dacă sunteți norocos, mai puteți vedea borduri marcate de anvelope. Ușoare, estompate, dar reale - ultimele urme fizice ale unei epoci în care Montjuïc fremăta de pasiunea F1.
Da! Multe părți ale configurației originale sunt deschise pietonilor, în special de la Mirador la Plaça Espanya. Fiți atenți la barierele de supraviețuire, bordurile de trotuar și monumentele comemorative de-a lungul drumului.
Cel mai bun loc de pornire este stația Mirador, cu telecabina Montjuïc. De acolo, puteți merge pe jos pe traseul de coborâre, urmărind cursa în sens invers, cu priveliști impresionante.
Nu, telecabina nu făcea parte din infrastructura cursei. Dar oferă o priveliște aeriană unică a pistei și este cea mai ușoară modalitate de a ajunge la punctele de belvedere cheie, cum ar fi Mirador Corner.
Marele Premiu din 1975 a fost marcat de un accident tragic care a provocat moartea mai multor persoane. După ani de zile de probleme de siguranță, cursa a fost abandonată la jumătatea drumului, iar F1 s-a retras definitiv din Montjuïc.
De la restaurante panoramice pe acoperiș la bijuterii locale ascunse, găsiți cele mai bune locuri pentru a mânca în jurul dealului.
Cum (să) ajungeți la cele mai frumoase spații verzi ale dealului; perfecte pentru o pauză liniștită sau o plimbare pe îndelete.
Explorați punctele de reper și arenele care au transformat Montjuïc în inima Jocurilor Olimpice de vară din 1992.