Imaginați-vă că pilotați o rachetă de 500 de cai putere cu viraje, fiecare mai ascuțit și mai imprevizibil decât ultimul.
Telecabina Montjuïc este cea mai bună introducere în Circuitul Parcului Montjuïc. Plutind deasupra dealurilor acoperite cu pini din Montjuïc într-o cabină din sticlă, pe măsură ce privești circuitul de sus, începi să înțelegi ce a făcut acest circuit atât de seducător și de temut. Vederi panoramice asupra orizontului Barcelonei, marea strălucind în depărtare și apoi... panta bruscă a colțului Mirador, unde mașinile de curse au coborât odată la viteze terifiante.
Dacă doriți să urmăriți conturul acestui circuit pierdut, începeți de la început. De la telecabina Montjuïc, traseul arată ca o panglică aruncată pe un deal. Dar sub frumusețe se ascunde o pistă care a împins Formula 1 la punctul său de rupere.
Parcurgând parcuri publice, trecând pe lângă Muzeul Național de Artă și bazinele olimpice din 1929, Circuitul Parcului Montjuïc a fost aproape absurd de pitoresc. Șoferii treceau pe lângă fântâni și scări monumentale cu viteze de până la 300 km/h, cu un spațiu foarte mic între ei și pereții de piatră sau stâlpii de iluminat.
A fost emoționant, da. Dar și neiertătoare. Această pistă i-a speriat pe adevărații campioni F1. Jackie Stewart, campion mondial și susținător al siguranței, a numit odată Montjuïc "cel mai frumos circuit pe care l-am condus vreodată... și cel mai terifiant".
Până în 1975, Circuitul Montjuïc a devenit la fel de controversat pe cât era de emblematic. Șoferii ridicau de mult timp semne de alarmă cu privire la siguranța sa, iar înainte de Marele Premiu din acel an, tensiunile erau mari. Au fost făcute reparații improvizate la bariere, dar fisurile (literale și metaforice) erau deja în spectacol.
La jumătatea cursei, un accident grav a dus la decese și răniri multiple.
Cursa a fost întreruptă devreme. În 72 de ore, Formula 1 a anunțat că nu se va mai întoarce niciodată la Montjuïc. Ceea ce fusese cândva aclamat drept cel mai frumos circuit stradal din lume a devenit un moment de cotitură solemn în istoria curselor, marcând sfârșitul unei ere și începutul unei revoluții în materie de siguranță, așteptată de mult timp.
Secțiunea circuitului
Istoria F1
Acum
Colțul Mirador
Una dintre cele mai temute secțiuni este o coborâre abruptă cu protecție minimă, supranumită "Balconul morții".
Șuruburile de ancorare ale parapetului sunt încă încorporate în beton. Căderea dramatică este neschimbată și încă uluitoare.
Piscina Chicane
O răsucire strânsă și tehnică între bazinele olimpice, renumită pentru faptul că surprinde chiar și șoferii de top cu garda jos.
Piscinele funcționează și astăzi. Arcele slabe din pavaj trasează vechea linie de curse dintre bazinele 3 și 4.
Start direct
Zona de lansare de sub Turnurile Venețiene.
Au rămas stâlpii de iluminat originali. Marcajele de lângă bazele lor indică urme vechi de cauciucuri de la starturile agresive.
Înapoi drept
Locul accidentului din 1975 care a pus capăt F1 la Montjuïc.
O modestă placă memorială se află în apropiere, ca o amintire blândă a faptului că acest loc a declanșat odată o revoluție care a făcut din F1 ceea ce este astăzi.
Începeți călătoria la stația Mirador, chiar lângă telecabină. De aici, coborâți încet prin cele mai spectaculoase viraje ale circuitului, urmând panta naturală a dealului. Veți trece prin secțiuni în care motoarele urlau odată și mașinile dansau la limita tracțiunii.
Nu vă grăbiți, opriți-vă acolo unde găsiți rămășițe. Așezați-vă lângă scările unde mulțimile au urmărit cândva bătălia legendelor. Atingeți balustrada unde Ferrari-ul roșu al lui Niki Lauda a frecat metalul în 1974. Încheiați la Plaça Espanya, unde câștigătorii au ridicat odată trofeele cu mâinile încă tremurând de adrenalină.
Da! Multe părți ale configurației originale sunt deschise pietonilor, în special de la Mirador la Plaça Espanya. Fiți atenți la barierele de supraviețuire, bordurile și monumentele comemorative de-a lungul drumului.
Cel mai bun loc de pornire este stația Mirador, cu telecabina Montjuïc. De acolo, puteți merge pe jos pe traseul de coborâre, urmărind cursa în sens invers, cu priveliști superbe.
Nu, telecabina nu făcea parte din infrastructura cursei. Dar oferă o priveliște aeriană unică a pistei și este cea mai ușoară modalitate de a ajunge la punctele de belvedere cheie, cum ar fi Mirador Corner.
Marele Premiu din 1975 a fost marcat de un accident tragic care a provocat moartea mai multor persoane. După ani de zile de probleme de siguranță, cursa a fost abandonată la jumătatea drumului, iar F1 s-a retras definitiv din Montjuïc.
